Plumbul din apa potabilă by Elena Ciobanu

Vă vine să credeţi că Imperiul Roman s-a prăbuşit din cauza lipsei de zahăr şi că pasiunea pentru varză murată a îngenunchiat Imperiul Britanic? Eunu sunt convins de asta, dar există o teorie fascinantă, deşi discutabilă, care susţine că exact aşa s-a întâmplat.

Romanii erau amatori de dulce, dar nu cunoşteau zahărul. Aşa că fierbeau sucul de struguri până devenea un sirop dulce numit ”sapa” pe care îl adăugau în vin şi în alte mâncăruri. Sucurile acide erau fierte în vase de plumb pentru că experienţa a demonstrat că ele amplificau dulceaţa acestora. Desigur că romanii nu cunoşteau nuanţele exacte ale procedurii chimice, dar acum ştim că acizii pot extrage cu uşurinţă plumbul de pe pereţii containerelor. Într-adevăr acetatul de plumb mai este numit uneori şi ”zahărul plumbului”.

Una dintre caracteristicile uimitoare ale plumbului este toxicitatea sa extremă. Consumul regulat de ordinul miligramelor poaplumb_in_apate avea consecinţe catastrofale. Crampe, slăbiciune, migrene, iritabilitate, pierderea poftei de mâncare, anemia, tensiune arterială ridicată şi probleme renale sunt simptomele clasice ale intoxicării cu plumb, cunoscută şi sub numele de saturnism. Ele sunt destul de neplăcute, dar cel mai insidios aspect al plumbului este că el poate fi devastator pe termen lung, ca urmare a unor doze care sunt prea scăzute pentru a cauza simptome vizibile. Confuzia mentală şi afectarea judecăţii au fost asociate cu expunerea cronică la doze mici de plumb. Clasele conducătoare din Imperiul Roman erau în mod normal cele mai afectate pentru că beau cel mai mult vin îndulcit, de obicei din căni de cositor pe bază de plumb şi aveau acces la apa care era furnizată prin conducte de plumb. Orgiile lui Caligula, deciziile militare greşite ale împăraţilor romani şi cântatul lui Nero la vioară în timp ce Roma ardea, în esenţă componentele căderii imperiului, au avut legătură cu expunerea la plumb. Deşi ideea poate părea oarecum fantezistă, există realmente dovezi arheologice care susţin teoria intoxicării cu plumb.

Toxicitatea plumbului se datorează parţial asemănării chimice a acestuia cu calciul. Calciul este esenţial pentru o multitudine de reacţii biochimice şi cu siguranţă reprezintă piatra de temelie a ţesutului osos. Când plumbul îşi face apariţia în sistem, corpul nostru îl poate confunda cu calciul, încorporându-l în oase, unde poate fi uşor detectat de razele X. Vă amintiţi felul în care vederea de tip raze X a lui Superman era întotdeauna împiedicată de scuturile de plumb? Arheologii au scanat cu raze X unele schelete din Roma antică şi într-adevăr au găsit niveluri anormale ale concentraţiei de plumb. Şi tot această concentraţie ridicată de plumb ar fi putut cauza apusul Imperiului Britanic.

sursa: scientia.ro