Chimişti celebri (12) – Nicolae Teclu by Elena Ciobanu

       Nicolae Teclu /niko’lae ‘teklu/ (n. 18 octombrie 1839, Brașov – d. 13/26 iulie 1916, Viena, Austria) a fost un chimist român, care a dat numele Nicolae_Teclutipului de arzător (bec), Arzător Teclu. A studiat ingineria și arhitectura, iar apoi chimia, și-a continuat cariera devenind profesor de chimie generală și chimie analitică la Viena. A avut deasemenea o contribuție susbstanțială la dezvoltarea chimiei mondiale. Membru titular (din 1879) al Academiei Române

      Cand Nicolae Teclu s-a nascut in Brasov, chimia era o stiinta tanara. Abia trecusera cateva decenii de cand se afirmase ca niciodata chimia nu va ajunge o stiinta adevarata, pentru ca nu-si poate exprima matematic legiile ei .

        Munca pe taramul chimiei insemna un drum pe un teren inca intelenit, iar Teclu a fost unul din destelenitorii lui. Totodata el se numara printre primii chimisti romani care s-au facut cunoscuti si in strainatate.

       Primele sale descoperiri si lucrari se refera la probleme de chimie anorganica, la studiul chimic al unor meteoriti cazuti in India, analiza silicatilor, actiunea pentaclorurii de fosfor asupra anhidridei acidului wolframic, sulfura de antimoniu, relatiile dintre chimie si artele plastice. Publica primele sale cercetari asupra fenomenului arderii, o problema care l-a preocupat toata viata.

      Desi a fost nevoit sa activeze in strainatate, s-a simtit totdeauna aproape de poporul sau, legaturile pe care le-a intretinut cu institutiile stiintifice romanesti fiind neintrerupte.

       A militat pentru dezvoltarea chimiei in Romania de pe pozitiile unui savant progresist. Iata ce spune el in 1880 la Academie : “ Chimia este insa si mai mult, ea este mama industriei intr-o tara ca aceasta, cu resurse atat de bogate, trebuie sa fie un focar pentru ridicarea bunei stari materiale, printr-o activitate cat mai extinsa industrial”.

     Teclu este autorul a 52 de lucrari originale publicate, din care cele mai multe de refera la studiul gazelor, la ardere si la productia industriala a hartiei. Totodata a facut “peste 60 de descoperiri, care i-au dus numele in lumea intreaga”.

     Nicolae Teclu este tipul descoperitorului si inventatorului, niciodata multumit cu procedeele si aparatele existente, preocupat mereu de perfectionarea lor, de nascocirea altora, tot mai eficiente. Cercetarile sale in domeniul combustiei l-au condus la una din cele mai remarcabile inventii: becul cu reglare a curentului de aer si gaz.

   In laboratorul de chimie anorganica al Universitatii din Bucuresti au fost pastrate mai multe aparate inventate de chimistul roman si prezentate la expozitia jubiliara din 1906: aparatul de preparat ozon, aparatul de preparat dioxid de carbon solid, aparatul pentru sinteza si descompunerea apei, aparatul pentru prepararea gazelor, aparatul pentru inregistrarea exploziilor gazelor. Teclu a mai inventat un aparat care permitea sa se determine in orice clipa compozitia aerului in mine, spre a se evita exploziile gazului”grizu”.

    Studiul tehnologiei hartiei a constituit pentru Teclu o preocupare permanenta. El pune la punct o metoda originala de determinare a continutului de fibre lemnoase in hartie, inventeaza aparate pentru determinarea rezistentei si grosimii hartiei.

    Dupa cum se stie , la sfarsitul secolului al XIX-lea ,una din problemele care preocupa in mod deosebit omenirea era aceea a zborului cu motor. Teclu n-a ramas strain nici de aceasta preocupare. El preconiza plutirea in aer cu ajutorul unor aparate de forma pasarilor, prevazute cu aripi. Forta motrice care urma sa propulseze aceste aeronave era, in conceptia lui Teclu un gaz a carui expansiune urma sa se faca treptat.

    Teclu se inscrie in sirul precursorilor romani ai aeronauticii. Numele lui va fi pomenit totdeauna cu respect, ca al unuia dintre intemeietorii chimiei romanesti, precursor al inventatorilor de aparate de analiza fara care tehnica moderna ar fi de neconceput.