Chimişti celebri (9) – Gheorghe Spacu

Gheorghe Spacu (n. 5 decembrie 1883, Iași – d. 23 iulie 1955, București) a fost un chimist român, membru titular al Academiei Române din 1936.

În 1906 s-a licențiat la facultatea de Științe a Universității din Iași. După specializări la Viena și Berlin, Spacu revine în țară, unde a avut o prodigioasă carieră didactică la Universitățile din Iași, Cluj și București.

A efectuat cercetari in domeniul combinatiilor complexe. A elaborat numeroase metode analitice pentru identificarea sau dozarea elementelor metalice, a radicalilor acizi, precum si a unor substante organice.

A fost profesor la Universitatea din Cluj (1919–1940) la Catedra de Chimie Anorganică și Analitică și apoi la Universitatea din București (1940–1955) la Catedra de Chimie Anorganică, unde a pus bazele unor laboratoare destinate studiului combinațiilor complexe. Prin cercetările desfășurate în perioada 1907–1955, profesorul Gheorghe Spacu și colaboratorii săi au sintetizat aproximativ 1000 de combinații complexe noi. Profesorul Gheorghe Spacu este considerat creatorul școlii românești de chimie coordinativă

Gheorghe Spacu a făcut cercetări fundamentale în domeniul combinațiilor complexe, a stabilit structura unor combinatii anorganice din grupa sărurilor duble, a sintetizat noi clase de combinații complexe, a elaborat metode analitice pentru determinarea cuprului, zincului, mercurului, nichelului, cobaltului, bismutului, argintulu, etc.