Chimişti celebri

Chimişti celebri (7) – Jöns Jakob Berzelius

Jöns Jakob Berzelius (n. 20 august, 1779 – d. 7 august, 1848) a fost un chimist suedez, inventator al notației chimice moderne, membru fondator al chimiei moderne, alături de John Dalton și Antoine Lavoisier.

Berzelius a descoperit elementele siliciu, seleniu, toriu și ceriu. A fost ales membru al Academiei Regale de Științe a Suediei în 1808 și a devenit membru al Academiei Suedeze în 1837.

Berzelius a absolvit medicina la Universitatea Uppsala în 1802, devenind profesor, din 1807, în medicină și chirurgie, la Școala de Chirurgie din Stockholm. În 1810 școala a devenit o parte a Institutului Medico-Kirurgiska, predecesor al Institutului Karolinska, și Berzelius a fost numit profesor de chimie și farmacie. La puțin timp de la sosirea la Stockholm, el a scris un manual de chimie pentru studenții săi, acesta marcând începutul unei lungi și fructuoase cariere în chimie. În timp ce efectua experimente pentru manualul său, a descoperit legea proporțiilor constante, care arăta că substanțele anorganice sunt compuse din diferite elemente în proporție constantă cu greutatea lor. Pe baza acestei observații, în 1828 a creat un tabel cu masele atomice relative (cu oxigenul având valoarea 100) ale tuturor elementelor cunoscute atunci. Aceasta a reprezentat o confirmare puternică a ipotezei atomice: că compușii chimici anorganici sunt compuși din atomi combinați în cantități reprezentate prin numere întregi. Descoperind că masele atomice nu sunt multipli întregi ai masei hidrogenului, Berzelius a invalidat astfel Ipoteza lui Prout, care susținea că elementele sunt formate din atomi de hidrogen. În 1838, Berzelius a descoperit proteinele. Studenți lucrând în laboratorul lui Berzelius au descoperit de asemenea litiul și vanadiul. Mai mult

Chimişti celebri (6) – William Crookes

   William Crookes, (1832-1919), savant britanic. Parapsihologia, născându-se într-un mediu spiritist, s-a afirmat că, încă de la primii săi paşi, numără printre adepţi experimentatori pricepuţi şi cu adevărat creativi. Unul dintre primii a fost fizicianul englez William Crookes, a cărui carieră, cursus honorum, descoperiri i-au impresionat pe colegii săi şi pe marele public.
  În vârstă de abia 18 ani, obţine marele premiu Ashburton; doi ani mai târziu, este deja asistent la Royal College of Chemistry din Londra, unde venise să-şi termine studiile; în anul următor, este numit profesor suplinitor; în 1854 — la 22 de ani — i se încredinţează funcţia de inspector al serviciului meteorologic la Observatorul Radcliffe din Oxford; în 1855, îl găsim conferenţiar de chimie la şcoala normală din Chester; la întoarcerea la Londra, el intră, în 1863, la Royal Society şi conduce mai multe periodice ştiinţifice, printre care Chemical News şi Quartely Journal of Science. Pe plan strict ştiinţific, în afară de remarcabile experienţe asupra solenoidelor (începute din 1851), el izolează, în 1861, cu ajutorul spectroscopului şi al analizei chimice, un element necunoscut până atunci, căruia îi dă numele de thallium; inventează radiometrul, în 1872, şi oteoscopul, câteva luni mai târziu. Vicepreşedinte al Society of Chemistry în 1876, el se remarcă prin numeroase descoperiri şi invenţii, între altele, tuburile cu catod rece care îi poartă numele; în fine, în 1903, pentru a analiza radiaţia corpurilor radioactive, el pune la punct spintariscopul cu ecran fluorescent de sulfură de zinc.      Notiţele biografice ale enciclopediilor actuale trec sub tăcere experienţele sale în parapsihologie sau le pun pe seama vârstei, atunci când nu le prezintă ca pe tot atâtea turpitudini care ar trebui trecute sub tăcere: „În ultimii ani ai vieţii, el se consacră ştiinţelor oculte şi spiritismului.” Or, încă din deceniul al şaptelea al secolului trecut, când se află în plină perioadă creatoare, Crookes începe să se intereseze de fenomenologia spiritismului, şi experienţele sale cele mai remarcabile în acest domeniu au loc între 1871 şi 1873. (Are 40 de ani; îi mai rămân mai mult de 40 de ani de trăit, Mai mult

Chimişti celebri (5) – Marie Curie

Marie Curie, născută Maria Salomea Skłodowska (n. 7 noiembrie 1867, Varșovia; d. 4 iulie 1934, Sancellemoz, Franța) a fost o savantă poloneză stabilită în Franța, dublu laureată a Premiului Nobel. A fost prima femeie care a primit un premiu Nobel și singurul savant care a primit două premii Nobel în două domenii științifice diferite (fizică și chimie). A introdus în fizică termenul de radioactivitate. Este cunoscută pentru cercetările sale în domeniul elementelor radioactive, al radioactivității naturale și al aplicațiilor acestora în medicină. A fost soția unui laureat al Premiului Nobel, fizicianul Pierre Curie, și mama unei laureate a Premiului Nobel (Irène Joliot-Curie). Cu excepția fiicei sale Ève Curie (scriitoare), toți descendenții săi vor urma cariere științifice

“Mă număr printre cei care cred că știința are o frumusețe aparte. Un om de știință în laboratorul său nu este numai un tehnician; el este asemeni unui copil aflat în fața unor fenomene naturale care îl impresionează ca și cum s-ar afla într-un basm.”

Mai mult

Chimişti celebri (4) –Lazăr Edeleanu


    Lazăr Edeleanu nascut la 1 septembrie 1862, Bucureşti – decedat la 7 aprilie 1941, a fost un chimist român, autor al procesului de rafinare selectivă a fracţiunilor de petrol pe baza solubilităţii specifice a diverselor clase de hidrocarburi în dioxid de sulf lichid. Principalele direcţii de cercetare au fost în domeniile derivaţilor acidului fenilmetacrilic si fenilizobutiric, acizilor nesaturaţi din seria aromatică, acţiunii clorurii de sulf asupra anilinei, acţiunii cloratului asupra oxiacizilor, sintetizării fenilizopropilaminei (benzendrinei), chimiei rafinării şi chimizării petrolului.

Mai mult

Creat de ELENA CIOBANU și ADI MĂLĂESCU

Facebook

Get the Facebook Likebox Slider Pro for WordPress