Sărbători Fericite!

Sarbatori fericite recommend fotomateialexandru.wordpress.com

Suedezii au inventat hârtia care poate stoca energie electrică by Elena Ciobanu

Noul material este realizat din nanoceluloză şi polimeri conductori.

Oamenii de ştiinţă suedezi au creat un material cu o compoziţie asemănătoare hârtiei şi care poate stoca o cantitate însemnată de energie electrică. De exemplu, o singură “foaie”, având un diametru de 15 cm şi o grosime de 0,5 mm, are o capacitatea de stocare de 1 farad (faradul este unitatea de măsură prin care se exprimă capacitatea unui obiect de a stoca energie electrică).

Noul material este realizat din nanoceluloză şi polimeri conductori, ce permit reîncărcarea electrică de câteva sute de ori. Mai mult decât atât, “hârtia” poate fi reîncărcată în doar câteva secunde. Mai mult

Cinci invenţii din domeniul chimiei care au făcut posibilă lumea aşa cum o cunoaştem astăzi by Elena Ciobanu

             Descoperirea unui procedeu simplu de a face amoniac a fost cel mai important factor care a contribuit la creşterea populaţiei globale de la 1,6 miliarde de oameni în 1900 la 7 miliarde în prezent. Un alt aspect interesant este că polietilena, cel mai des folosit plastic, a fost inventat de două ori.

Aceste lucruri sunt mai puţin cunoscute pentru că, în general, chimia tinde să fie trecută cu vederea în comparaţie cu alte ştiinţe. Cu toate acestea, lumea în care trăim şi confortul de care ne bucurăm nu ar fi existat fără chimie şi fără descoperile şi inovaţiile din acest domeniu.

1. Penicilina

            Există o şansă reală ca penicilina să vă fi salvat viaţa. Fără această substanţă chimică, o simplă înţepătură într-un spin sau o inflamaţie ar fi putut fi fatale. Alexander Fleming este creditat, în general, cu inventarea penicilinei, în 1928, când a observat cum mucegaiul care creşte pe vasele sale Petri suprima dezvoltarea unor bacterii din apropiere. În ciuda eforturilor sale nu a reuşit să extragă penicilină folosibilă. De altfel, cu 50 de ani înainte, savantul român Victor Babeş a semnalat acţiunea inhibantă a mucegaiului şi a sugerat că aceste substanţe elaborate de microorganisme ar putea fi folosite în scop terapeutic pentru distrugerea agenţilor patogeni.

         Purificarea penicilinei a fost reuşită de un farmacist australian, Howard Florey. Aceasta a început să fie produsă la scară largă în 1944 datorită eforturilor inginerei Margaret Hutchinson Rousseau care a transformat modelul improvizat folosit de farmacist, din lipsă de resurse, şi la transformat într-o linie de producţie în masă.

2. Procesul Haber-Bosch

        Azotul are un rol critic în biochimia oricărui lucru viu. Este, de asemenea, cel mai comun gaz din atmosfera noastră. Acesta nu reacţionează însă prea mult, ceea ce înseamnă că plantele şi animalele nu-l pot extrage din aer. În consecinţă, un factor de limitare a dezvoltării agriculturii a fost disponibilitatea azotului.

       În 1910, chimiştii germani Fritz Haber şi Carl Bosch au schimbat această situaţie când au combinat azot atmosferic şi hidrogen, obţinând amoniac. Acesta poate fi folosit ca îngrăşământ pentru culturi şi filtrându-se pe lanţul alimentar până la oameni.

În prezent, circa 80% din azotul din corpul nostru provine din procesul Haber-Bosch. Pe cont propriu, această reacţie chimică este probabil cel mai important factor care a dus la explozia populaţiei din ultimii 100 de ani. Mai mult

Efecte ciudate la Cernobîl; De ce nu mor copacii și vegetația

                                     Efecte ciudate la Cernobîl; De ce nu mor copacii și vegetația

      La aproape 30 de ani de la catastrofa de la Cernobîl, oamenii de știință continuă să documenteze efectele stranii provocate de radiații asupra florei și faunei din jurul centralei atomice ucrainene.

      S-a vorbit despre păsări cu creierul mai mic, păianjeni de dimensiuni tot mai mari și fluturi tot mai mici, însă abia acum se vorbește despre faptul că frunzele și copacii morți din pădurea de la Cernobîl nu se descompun.

     Acele microorganisme responsabile cu descompunerea – gândaci, microbi, ciuperci -, care se hrănesc cu rămășițele organismelor moarte, lipsesc. Fără ele, carbonul, nitrogenul și alte elemente esențiale vieții rămân blocate în cadavrele plantelor, scrie IFL Science.

     Efectele contaminării radioactive asupra descompunerii materialelor vegetale au rămas necunoscute până acum.

     Oamenii de știință care examinează pădurile din jurul Cernobilului au descoperit că radiațiile au redus nivelul de pierdere a vegetației moarte.

     Frunzele moarte de pe sol, ca și pinii morți din Pădurea Roșie, nu se descompun, la trei decenii după accidentul nuclear.

  „În afară de câteva furnici, trunchiurile moarte erau neschimbate când le-am observat noi. A fost șocant, pentru că în pădurile lângă care trăiesc eu un copac căzut devine rumeguș după un deceniu în care a stat la pământ”, a explicat cercetătorul Timothy Mousseau, de la Universitatea South Carolina.

    Mousseau și o echipă internațională condusă de Anders Pape Moller de la Universitatea Paris-Sud au decis să ancheteze acumularea de deșeuri vegetale – de două-trei ori mai mare în zonele unde radiațiile au fost cele mai intense.

Echipa a prezis că descompunerea va avea un ritm mai redus în cele mai contaminate locuri din cauza absenței sau densității reduse a nevertebratelor și microorganismelor din sol.

Pentru a testa această teorie, cercetătorii au umplut 572 de sacoșe cu frunze moarte din patru specii – stejar, pin, arțar și mesteacăn – provenind din locuri necontaminate.

Sacoșele au fost depuse în mijlocul vegetație moarte în 20 de locuri din jurul Cernobilului în septembrie 2007, unde radiațiile variau în intensitate.

Toate sacoșele au fost retrase un an mai târziu, uscate și cântărite pentru a estima pierderea vegetală. Rezultatul studiului a fost publicat acum în revista Oecologia.

Oamenii de știință au descoperit că pierderea era cu 40% mai redusă în cele mai contaminate locuri. În zonele fără contaminare, 70-90% din masă vegetală din sacoșe dispăruse.

    „Esența rezultatelor noastre este că radiațiile împiedică descompunerea masei vegetale de pe pământ”, a explicat Mousseau.

Acesta a mai spus că acumularea de deșeuri vegetale înseamnă că nutrienții nu se întorc în mod eficient în sol, ceea ce poate explica de ce copacii cresc mult mai încet în jurul Cernobîlului.

Studiul vine într-un moment în care Cernobîlul este din nou în atenția lumii. Pe de o parte, un incendiu de proporții a izbucnit în pădurile de lângă Cernobîl și norul de fum amenință să traverseze mai multe țări europene.

Pe de altă parte, expiră durata de viață a sarcofagului ce protejează rămășițele centralei avariate și puterile lumii se străduiesc să strângă banii necesari terminării unui nou sarcofag.

Statele din grupul G7 vor să termine noul sarcofag ce acoperă centrală atomică avariată de la Cernobîl până în noiembrie 2017.

Creat de ELENA CIOBANU și ADI MĂLĂESCU

Facebook

Get the Facebook Likebox Slider Pro for WordPress